Tranzactionarea in marja

Orice pozitie deschisa (de cumparare sau vanzare) traderul o inchide peste un anumit interval de timp si astfel suma de bani cheltuita pentru cumpararea marfii se va restitui neaparat din vanzare. De aceea, pentru a facilita accesul de a tranzactiona pe bursa a unui numar cat mai mare de participanti, intermediarii financiari au introdus regulile Tradingului in marja.

Pentru a intelege mai bine, va propunem o situatie. Ati ajuns la o statiune balneara si aveti dorinta sa faceti cunostinta cu lumea subacvatica. Desigur, aveti novoie de un acvalang. Si daca nu-l aveti? Nu-i grav! Va indreptati spre punctul de inchiriere, va interesati de pret si aflati cat costa, in plus trebuie sa lasati in gaj ceva valoros, spre exemplu, actele de identitate sau bani.

Indeplinind aceste conditii, intrati in apa si in decurs de o ora primiti o satisfactie enorma de la privelistile subacvatice. Apoi intoarceti acvalangul si va luati inapoi lucrurile. Care-i rezultatul? In schimbul unui gaj si la un pret accesibil ati avut pentru un timp, un lucru inaccesibil pentru Dvs.

Dupa un principiu asemanator actioneaza si Tradingul in marja. Se ofera, datorita gajului lasat (acesta fiind exclusiv unul banesc), posibilitatea de a primi pentru o anuita perioada, o cantitate de bani, cantitate ce va fi folosita pentru achizitionarea marfii. Suma banilor luati sau pretul marfii creditate este de cateva ori mai mare decat suma lasata in gaj.

In asa fel, principiul Tradingului in marja se axeaza pe efectul multiplicational al resurselor atrase. Adica, permite sa se efectueze tranzactii in sume de cateva ori mai mari (2, 4, 10, 50, 100) decat sumele dispuse.

Aceasta linie de creditare sau parghia de creditare (levier) este pusa la dispozitie de companiile de brokeraj. Iar marimea ei depinde de riscul pe care sunt gata sa si-l asume traderii. De regula, la bursele de valori, levierul creditar nu este mare: 1:2, 1:4, 1:10. Pe pietele valutare insa poate fi de la 1:50 la 1:500, lucru posibil gratie lichiditatii mari.

Asadar, pentru a cumpara un lot pe piata valutara – 100 000 euro la pretul 1,50 $ pentru un euro – traderul va pune in gaj (marja) 1500 dolari (de 100 de ori mai putin decat costul contractului!). Pentru acest gaj, compania de brokeraj ii va oferi un credit de 150 000 dolari. Imediat ce traderul isi inchide pozitiile, creditul luat de el se reintoarce automat companiei de brokeraj, aceasta, la randul ei, va inapoia traderului suma de bani lasata drept gaj. Astfel, levierul creditar 1:100, acceptat de piata valutara, permite tranzactii cu sume care depasesc de 100 de ori marimea gajului!

La cumpararea a 1000 de actiuni, spre exemplu ale companiei Coca-Cola, la pretul de 44,5 dolari, cu un levier de creditare de 1:10, suma gajului va constitui 4450 dolari. Pietele futures insa opereaza cu gajuri prestabilite pentru o anumita marfa. Spre exemplu, contractul futures pentru petrolul comercializat la bursa din Chicago constituie 2 600 dolari, iar pentru porumb – 500 dolari.

Tradingul in marja nu este atat de impovarator cum cred unii. Tehnologiile informationale dezvoltate au simplificat aceasta procedura (marja - credit) si au facut-o mult mai rapida. Mai ales, ca ea ofera participantilor cu un capital mic posibilitatea de a opera cu volume mari pe piata si deci de a putea concura cu adevarat pe piata financiara.